Pe parcursul ultimilor ani în Republica Moldova (RM), grație activităților întreprinse în cadrul programelor naționale de control al tuberculozei (TB), au fost înregistrate o serie de progrese, în ceea ce privește reducerea poverii TB. Cu toate acestea, RM rămâne printre țările cu incidență înaltă a TB în Regiunea Europeană a OMS și cu rată înaltă a TB multidrogrezistentă (TB MDR) la nivel mondial. Astfel, în 2016 au fost înregistrate 3599 cazuri noi și recidive de TB (88,5 %00), peste o treime dintre acestea fiind cazuri multidrogrezistente (TB MDR). În același timp, între 35 - 40% dintre cazurile de TB diagnosticate anual sunt cazuri cu rezultate negative ale testelor microbiologice, prin urmare cazuri cu o contagiozitate redusă și riscuri minime de transmitere a infecției în cazul tratamentului în condiții de ambulator. Cu toate acestea, circa 40% dintre cazuri sunt diagnosticate tardiv, deja în stadiul de distrucție pulmonară. De regulă, astfel de cazuri se asociază cu o contagiozitate sporită și risc crescut de dezvoltare a complicațiilor severe, care fac mult mai dificilă obținerea succesului terapeutic la acest grup de bolnavi, determinând prelungirea fazei intensive de administrare a tratamentului antituberculos.
Actual, în RM se înregistrează o rată acceptabilă a succesului terapeutic de circa 80% a cazurilor de TB sensibilă, însă în cazul bolnavilor cu TB MDR rezultatele tratamentului sunt mult sub nivelul așteptărilor. Astfel, în 2016 în cazurile de TB MDR rata succesului terapeutic (cohorta anului 2014) a constituit doar 62,2 %, iar cea a abandonului (pierdere din supraveghere) a atins cota de 18%. Potențialele explicații ale acestui fenomen sunt complexe, fiind legate în mod special de durata deosebit de lungă a tratamentului TB MDR, eficacitatea redusă de rând cu toxicitatea sporită a medicamentelor, fapt ce creează premise propice pentru abandonarea tratamentului. Frecvența abandonului este în descreștere continuă pe parcursul ultimilor ani, dar rămâne înaltă printre bolnavii cu TB MDR, rata cea mai semnificativă înregistrându-se în primele luni de la externare din spital.